Container T. Camera 5

Înainte de a începe să împărtășesc toate aventurile mele din cele 4 luni de cămin, trebuie să subliniez un aspect foarte important: toate impresiile pe care le voi expune aici se aplică doar persoanelor în cauză. Nu generalizez!

Era început de ianuarie când am primit un mesaj pe emailul de student de la Accommodation Office. Eram super încântată pentru că știam că singurul motiv pentru care primesc un asemenea email este pentru ca îmi oferă o cameră într-un cămin. Oferta era pentru Campus Village, adică containere transformate în cămin. Aveam o vagă idee ce inseamnă acest tip de cazare și ce implică, dar aveam să aflu mai târziu că m-am înșelat și că nu e deloc așa cum credeam.

În ziua mutării am avut cele mai multe emoții, nu știam cum vor fi colegii, mai ales că eu veneam ultima în acel container deci mă asteptam la o oarecare reticență din partea lor. Am fost întâmpinata de o frantuzoică, dar care se trage din părinți coreeni. Tipa super draguță, sociabilă, deja emoțiile mele se mai disipeau și speram ca toți ceilalți colegi să fie la fel de sociabili si okay. Din păcate speranțele mele au fost spulberate rapid pentru că m-am lovit de un zid în momentul când i-am întâlnit pe ceilalți.Nici măcar să facem cunoștință nu am putut pentru că nu am avut cu cine. Erau destul de panicați de venirea mea.

Într-un container în mod normal sunt 9 oameni, iar containerul meu era format din 4 chinezi, 3 coreeni și un portughez . Însă din cauza COVID-19 pe portughez nici până în ziua în care am parasit camera nu l-am cunoscut (a plecat acasă înainte să înceapă nebunia cu COVID-19), iar 2 tipe au plecat acasă imediat după venirea mea.

M-am trezit că traiesc și împart bucătaria și baia cu încă 5 persoane, dintre care, no offense, 3 chinezi super ciudați. Mi-am tot spus că poate sunt introvertiți si au nevoie de timp pentru a se obișnui cu mine, am tot încercat să găsesc motive pentru comportamentul lor super ciudat. Eu eram destul de dezamagită de tot începutul acesta.

În prima zi, au fugit de mine! Da, exact au fugit în camerele lor în momentul în care am intrat în container. Îmi pot imagina că sună foarte amuzant, dar sentimentul pe care l-am trăit nu a fost deloc plăcut – să intri intr-o cameră și toată lumea să plece :(. I-am prins la bucătărie în timp ce își găteau și am încercat ca tot omul să fac cunoștință cu ei și să le aflu numele. Tot ce am scos de la ei a fost doar – ,,Da, stim cine esti!,,

Era chiar început de pandemie când am venit eu în container și nu a durat mult până când speranta mea că ‘lasă că îi văd rar’ s-a transformat în a-i vedea zi de zi. Urma să petrec următoarea perioadă închisă cu ei și trebuia cumva să mă obișnuiesc cu felul lor de a fi.

Curățenia în container

Curățenia, care nu era punctul lor forte mi-a dat destul de multe bătăi de cap. Din cauza pandemiei serviciile de curățenie în containere au fost anulate și am fost obligați 4 luni să ne gospodărim singuri. Horror. În fiecare duminică ne strângeam și ne luam fiecare o sarcină( unul curăța băile, unul podeaua, aragazul și tot așa ). În primele săptămâni am zis să nu mă complic și am tot ales să curăț pe la bucătarie, însă la cum arătau băile după ce erau “curățate” am preferat să știu ca vor arăta și vor fi așa cum îmi doresc, adică curate! Așa că pentru vreo 3 luni am curățat în fiecare duminică băile. Mi-ar plăcea să spun că măcar păstrau curățenia, însă la doar câteva ore baia arăta ca la început – murdară!

Ca să vă faceți o imagine de ansamblu, înainte de a începe perioada aceasta de curățenie a trebuit sa le facem ( eu, unul din coreeni și franțuzoaica) un training legat de cum să folosească aspiratorul, mopul și care este ordinea corectă. Buretele cu care ștergeau blatul și aragazul/cuptorul îl lăsau pentru a spală vasele, mopul nu-l storceau și mergeau cu toată apă după ei și multe altele. Ajunsesem să stam cu gura pe ei și să îi urmărim pentru a ne asigura că lucrurile sunt făcute corect si cum ar trebui și nu ne îmbolnăvim din cauza lor.

Prosoapele de bucătarie si cele de la baie trebuiau spălate și înlocuite de fiecare dată. Well, dacă erau în mașina de spălat stateau cu zilele umede acolo, pentru că ei nu le observau, iar dacă erau în uscător si aveau nevoie de el, le luau de acolo și le puneau pe scaun în bucătărie să le împacheteze Sf. Duh. Exista un program și fiecăruia îi venea o dată rândul să spele și să impacheteze prosoapele… sau cel puțin exista pe hârtie acest program. S-a întâmplat o dată să fie prosoapele și draperiile de la duș pe canapeaua din bucătărie și ei efectiv să se așeze pe ele de parcă nu ar fi acolo..

Curățenia în bucătărie

Fiind 5 persoane în bucătărie era destul de important ca aceasta să fie curată și tot timpul spălate vasele/tigăile/oalele.Vesela din bucătărie nu era una foarte bogata, existând 2 farfurii de o culoare, încă doua de alta culoare, oricum insuficientă pentru câți oameni eram în container, iar cât despre tacâmuri existau o grămada și oricum ei mâncau numai cu bețe (fie ca vorbim de mâncat supa, noodles, pește sau sandviș). Pe parte de tigăi și oale aveam foarte putine și automat trebuiau spălate după folosire pentru a putea beneficia de ele și următorul care voia sa gătească.

Bucătăria arată întotdeauna ca după război, imediat ce găteau ei și de multe ori au stat vasele și alimentele pe masa și câteva zile. De multe ori ne-am tot certat pe subiectul acesta pentru că am fost nevoită să spăl eu tigaia, să o folosesc și după să o spăl din nou, pentru că ei o lăsau murdară și nici nu răspundeau la mesajele de pe grup.

Am încercat să trec cu vederea ceea ce mă deranja și să nu mă enervez, însă am terminat cu a fi drăguță și a trece cu vederea în momentul în care am deschis frigiderul și am văzut cum o bucata de carne efectiv era așezată direct pe etajera și mirosul care era… Nope, așa ceva chiar nu puteam trece cu vederea. Bineînțeles ca au zis: “sorry sorry “ și degeaba că nu au învățat nimic. Un alt episod a fost când au lăsat câteva copanele la dezghețat 2 zile pe marginea mesei, curgând toată zeama pe masă și pe jos. Alimente fie scoase din congelator, fie cumpărate de la supermarket și lăsate pe masă cu zilele au fost multe. Masa era in 80% din cazuri ocupată de diverse obiecte si alimente și mereu murdară de câte ceva.

În fiecare zi mâncau orez, deci în bucătărie mirosea constant a orez fiert.În camera lor aveau o cutie de plastic unde țineau orezul, probabil adus din China și întotdeauna comandau alimente de la magazinul chinezesc. Pe lângă orez, găteau preparate cu mirosuri “deosebite“, texturi și culori și mai deosbite. Într-o zi am găsit pe masă un bol cu apă în care erau niște chestii lunguiețe. Fiind obișnuită deja cu lăsatul alimentelor pe masă, nu prea m-a interesat să aflu ce se află în bol.După câteva zile în care bolul a stat pe masă, în sfârșit gătea acele ciudățenii. Curiozitatea m-a lovit și am întrebat și eu ce se află în acel bol. “Viermi de nisip“ mi s-a răspuns. Mai bine nu întrebam pentru că m-am albit instant la față și eram speechless. Au făcut un fel de supă de culoare neagră.

Bunul simț

Așa cum am mai menționat, trăiam 6 persoane în container și trebuia să ne respectăm reciproc și să încercăm să nu ne deranjăm prea tare unii pe alții. Well, lucrurile nu au stat chiar așa și la final ne-am certat și ne-am reproșat toate lucrurile care ne deranjau, ajungând să ne ocolim.

Camera mea era langă baie/spălătorie, perete în perete cu mașina și uscătorul de rufe. Când cele doua funcționau, biroul, patul si cam tot din cameră se zguduiau și puteam să aud lejer și zgomotul făcut de cele două. Bineînțeles că nu aveam ce face în privința zgomotului și a zguduielii, însă chinezii se apucau să spele/usuce rufele la 22.00. În mod normal programul de spălat dura undeva la o ora si jumatate, două ore, iar uscarea 2 ore. Deci eu trebuia să suport zgomotele si zguduielile, doar pentru simplu fapt că lor le era silă să își spele rufele pe timpul zilei. Ca să rezolvăm problema, i-am rugat frumos să fie atenți la orele la care spală, ba mai mult i-am invitat să vină în camera mea să se convingă. Cum era de așteptat și cum se mai și întâmplase cu ceva timp în urmă, le-a intrat pe o ureche și le-a ieșit pe cealaltă. Prin urmare le-am lipit un bilețel pe ușa uscătorului că poate așa țin minte.

Așa cum e normal, în momentul în care trăiești cu mai multe persoane sub același acoperiș e cam inevitabil să nu existe conflicte. Având în vedere că erau foarte multe aspecte care mă deranjau, la un moment dat ajunsesem să ne jucăm de-a soarecele și pisica. Ei spălau/uscau rufele în afara programului, eu veneam și le opream mașina/uscătorul, ei lăsau mizerie în bucătarie, eu făceam poze și le trimiteam pe grup cu mesaje diverse, ei lăsau prosoapele pe scaunul de bucătărie 5 zile- mă făceam și eu că nu există ș.a.m.d. Toate acestea s-au adunat până când ne-am certat și ne-am spus ofurile, ajungând să ne ocolim mai tare decât o făceam înainte.

Dar totuși…

Deși experiența aceasta a fost puțin atipică și deloc pe placul meu, am întâlnit 2 oameni super okay, cu care am legat o prietenie și am reușit într-un fel să depășesc toate aceste părți negative. Din cauza sau mai bine spus datorită Coronavirusului ne-am apropiat foarte mult și am petrecut mult timp împreună, am gătit împreună, am făcut mini petreceri în bucătarie la 12 noaptea, am povestit despre țările noastre, despre tradiții și cultură

Am învățat puțin despre cultura coreeană, am gustat mâncăruri cu specific coreean și am fost răsfățată cu cele mai bune produse de patiserie franțuzești. În schimb i-am învățat la salata de roșii,castraveti,ardei și ceapă, la șnitele cu piure și la sosul de usturoi cu iaurt.

Au fost 4 luni de container T. 4 luni care au părut interminabile, dar în care am cunoscut oameni diverși cu care am rezonat mai mult sau mai puțin.4 luni presărate ușor cu momente fericite și cu mulți nervi, dar în final contează mai mult puținele momente de fericire:). Contează mai mult prieteniile legate, mesele împărțile din fiecare seară, mini petrecerile spontane din bucătărie, plimbările de seară cu franțuzoaica, discuțiile lungi despre România, Coreea și Franța.

Am ales să fac abstracție de toate peripețiile trăite alături de chinezi și să păstrez toate momentele construite alături de Sola și June.